Punerea in intarziere a creditorului constituie posibilitatea legala a debitorului de a anula obligatiile sale fata de creditor, in conditiile in care cel din urma refuza sa primeasca prestatia oferita de cel dintai.

Conditii

Astfel, conform Articolului 1510 din Noul Cod Civil, punerea in intarziere a creditorului se poate realiza atunci cand creditorul refuza fara o justificare legala plata oferita sau in cazul in care acesta refuza sa respecte actele pregatitoare in afara caror debitorul nu-si poate exercita obligatia.

Modalitati

Notificarea creditorului este prima faza a punerii in intarziere a acestuia. In privinta formei juridice a punerii in intarziere a creditorului, Noul Cod Civil nu emite specificatii concrete, astfel ca aceasta poate prelua forma scrisa mentionata in conditiile punerii in intarziere a debitorului. Practic, ea este reprezentata de o notificare scrisa sau de o cerere de chemare in judecata.

Efecte

In primul rand, in momentul demararii procesului, creditorului pus in intarziere ii este transferata obligatia de a prelua riscul imposibilitatii de executare a obligatiei. Mai mult decat atat, debitorul nu este tinut sa restituie bunurile receptionate dupa punctul punerii in intarziere.

In al doilea rand, creditorul este obligat sa repare prejudiciile cauzate de intarzierea sa si sa acopere cheltuielile de conservare a bunului datorat.

Este important de mentionat faptul ca debitorul poate consemna bunul pe cheltuiala si riscurile creditorului, eliberandu-se astfel de obligatia sa. In situatia in care cel din urma preia executarea obligatiei si incaseaza suma sau preia bunul oferite de catre debitor prin notificare, obligatia inceteaza la data executarii de catre creditor.

Mijloace de actiune

In conditiile in care procedura demarata prin intermediul notificarii creditorului nu aduce efectele dorite, debitorul are posibilitatea de a lua urmatoarele actiuni:

  1. Consemnarea bunului la dispozitia creditorului. Aceasta implica depunerea bunului cert sau a bunurilor generice consumabile pe care debitorul le datoreaza creditorului la institutii de credit sau unitati specializate. In acest fel, bunul este pus la dispozitia celui din urma, realizandu-se procesul de preluare a executarii oferita de catre debitor.
  2. Oferta reala de plata urmata de consemnatiune. Aceasta priveste obligatia debitorului de a plati o suma de bani sau de a preda bunuri de gen, impartindu-se in trei etape:
  • somarea creditorului prin intermediul executorului judecatoresc in scopul prezentarii acestuia pentru acceptarea bunului sau a platii;
  • consemnarea bunului/sumei de bani la dispozitia creditorului, atunci cand el nu se prezinta la somatie sau nu accepta executarea obligatiei;
  • validarea consemnarii de catre instanta de judecata prin hotararea ramasa definitiva.

3. Vanzarea publica. In cazul in care natura bunului face imposibila consemnarea sau daca depozitarea lui ridica costuri de intretinere considerabile, atunci debitorul are posibilitatea de a porni vanzarea publica a bunului. El are obligatia de a notifica in prealabil creditorul si de a primi acordul instantei judecatoresti.